diverse

ceaa ce voi gasi frumos sau interesant

Faceți căutări pe acest blog

filmele mele

  • Star Wars, Avatar, Gladiator, Cum sa furi un milion si multe altele de genul asta

miercuri, 24 martie 2010

Efectele supraexpunerii

Am avut aceasta idee de ceva timp dar am asteptat sa se mai adune idei, sa pot realiza ceva mai concret si dupa supraexpunerea politica si de presa, cineva mi-a dat ocazia de a vorbi si despre supraexpunerea in sport si mai ales in fotbal.
Supraexpunerea politica a dus aproape mereu la alegeri pierdute. Iliescu, CDR, Nastase, au pierdut prin supraexpunere. Ar fi pierdut si Basescu daca nu reusea diversiunea de a crea ideea ca lupta singur si toti sint contra lui. De fapt scaderea in sondaje a aratat efectele supraexpunerii din primii ani de mandat basescieni. Mai mult sau mai putin s-au vazut insa favoritisme de presa fata de unii oameni politici, bine mediatizati, laudati prin calitatile lor sau pentru ceea ce reuseau sa spuna in mediul public. Aici spectrul e larg - unii ca Vadim, eventual Becali sint laudati pentru ca fac audienta si merge afacerea realizatorului, altii ca Diaconescu si altii ca el si-au gasit un grup de admiratori in presa format din oameni care-i cunosteau profesional, din ceea ce facusera ca ministri, parlamentari, din alte functii publice si incercau sa-i ajute si pentru succesul politic. Aici era mai greu de carat pianul pe scari pentru ca daca la succesul intr-o functie te mai ajuta echipa, pentru a convinge politic trebuie sa convingi tu personal si daca ai sabloane si vorbesti din aceleasi cuvinte de dimineata pina seara nu ai pe cine sa impresionezi. Cei care stiu sa duca in adevaratul sens al cuvintului o lupta politica vor cistiga. Ca presa se ocupa dupa asa un moment sa te plinga, ce bun ai fi fost daca erai ales si ce rau ca nu s-a intimplat, cum esti tu fortat de grupuri oculte sa pleci si sa te afirmi in alte grupari politice e iarasi o supraexpunere. Asta nu i-a facut bine lui Diaconescu, n-a facut bine la vremea lor nici lui Melescanu, Flutur sau Stolojan. Cit despre independenta Macovei si cum nu era ea lasata sa "reformeze" Justitia, supraexpunerea mediatica a umplut-o de ridicol. Si daca tot sintem pe terenul "independentilor", supraexpunerea EB-ei nu i-a facut decit rau. Parerea mea e ca ar fi iesit oricum, fara sa spuna o vorba dar asa, impinsa in fata sa vorbeasca despre una si alta, despre succesuri si frazele lui Boc si-a aratat carentele de exprimare si a trezit un sentiment de compatimire generala. Iar daca ea a trezit compatimire, marele Boc atunci cind s-a bucurat de supraexpunere mediatica, mai ales in anii 2008-2009 a trezit iritarea publicului prin faptul ca ce afirma azi nega miine.
Am simtit de la momentul in care am avut preferinte sportive ce inseamna supraexpunere. In anii 80 din cauza supraexpunerii Stelei si a faptului ca multi din grupul meu erau stelisti am ales sa tin cu Dinamo pentru a fi diferit de ei. Tot atunci, in marile rivalitati de F1 Prost- Senna am ales sa tin cu pilotul francez atit din afinitati cu ce inseamna Franta cit si din cauza supraexpunerii pilotului brazilian. Mai tirziu a aparut si s-a impus aici brandul Michael Schummacher cu care am inceput sa tin si sa-l apreciez pe masura ce se inmulteau contestatarii. Revenind la fotbal, Milan a fost si a ramas marea mea preferinta de care nu m-am dezis in acesti ultimi 20 de ani si cum branduri ca Real Madrid, FC Barcelona, Manchester Utd s-au bucurat si ele de supraexpunere mi-am putut intari preferinta mea, ajutat si de performantele europene si achizitiile sportive ale echipei.
Recent am avut o discutie legata de cine triseaza si cine nu in marele campionat romanesc, cine e mai bun conducator sau antrenor si m-am trezit contestind realizarile mai vechi sau mai noi ale Rapidului - echipa cu care in general tin din cauza supraexpunerii celorlalte doue echipe bucurestene. Toate ca toate dar sa ti se prezinte Rapidul ca o echipa nevinovata, care ar putea cistiga dar nu e lasata e mult. Am vazut personal 3 meciuri in Copou in care Rapid a fost evident ajutata de arbitri si asa ceva te face sa reactionezi negativ la asemenea discutii. De asemenea, venind vorba despre Messi si alti jucatori am intrebat simplu - ce mari realizari are respectivul in afara de ce a cistigat la Barcelona - unde meritul se imparte cu echipa? NIMIC! Am zis atunci - cind va reusi sa ia un titlu mondial pornind din pozitia de outsider - ca Argentina 86 o sa putem discuta cu adevarat despre meritele sale. Si supraexpunerea a mai alunecat si pe alte teme sportive si jucatori, multi care imi plac dar pentru ca ii vad supraexpusi am fost obligat in discutie sa le arat defectele.
In aceste conditii stau si ma intreb: oare lumea asta mare, cu idei atit de diferite politic, sportiv, muzical, cultural nu realizeaza cit rau face prin supraexpunerea, de multe ori obositoare de-a dreptul pe care o fac? Se pare ca nu pina acum si pina cind nu se va intimpla sa apara o reactie violent contradictorie respectivii vor considera ca fac bine incercind sa iti spuna si chiar sa iti impuna adevarurile lor ca general valabile si sa-ti elimine parerile tale. Ori asta nu poate decit sa faca lumea sa nu mai doreasca discutii pentru ca decit sa auda iar despre un supraexpus al zilei, mai bine nu aude nimic si ramine cu ideile sale.

luni, 22 martie 2010

Stereotipuri

Ma termina de ceva timp valul de exprimari stereotipe, prinse in clisee care insotesc media si politica romaneasca. "Buna ziua dumneavoastra, invitatilor si telespectatorilor dumneavoastra" e unul din cele mai folosite - de parca atunci cind intri in direct la o emisiune nu te adresezi tuturor ci pe segmente. Probabil ca in mintea unora invitatii si telespectatorii nu fac parte din acea emisiune si trebuiesc onorati pe rind. O alta stereotipie este macelarirea unor cuvinte superlative ca extaz, fericit, nefericit prin tot felul de constructii frazeologice "intimplare fericita", ipostaza nefericita", "pasa nefericita", x e in extaz dupa o victorie anosta si lista poate continua, comentariul sportiv mai ales fiind plin de asa ceva. Te intrebi atunci daca deja o asa situatie il face fericit sau nefericit pe un om, ce cuvinte ajungi sa folosesti pentru momentele cu adevarat importante ale vietii cum ar fi nasterea unui copil sau pierderea unei persoane foarte apropiate. Daca era nefericit la un autogol sau alta prostie sportiva, la ce nivel ajunge un om cind se intimpla ceva cu adevarat grav - cum a fost situatia din Haiti. Sau exista oameni - politicieni mai ales - care limitati mintal fiind dupa parerea mea folosesc aceleasi si aceleasi fraze invirtite in cuvinte un pic schimbate in asa fel incit sa se descurce prin aceleasi idei si aici "deci" e de baza: "deci eu cred".. "deci am sustinut".. "deci am hotarit".. "deci am discutat" si aici minunatul boc-poc e campion impreuna cu militaroasa sa expresie cu "se executa nu se discuta" de unde cred ca a avut un ofiter rau in timpul armatei care i-a dat zile multe de arest pe ideea asta incit i-a ramas fixata in minte.
Alte stereotipuri, mai mult sportive sint cele cu "si-au dorit mai mult victoria" - de parca cineva isi doreste infringerea, "am dat tot ce am putut dar asta am reusit" - iarasi ma intreb daca cineva care urmareste un sport vrea sa vada o mimare a efortului si nu tot ce poate un sportiv, lista putind continua si chiar va astept sugestiile pentru a comenta impreuna. Cumva trebuie frinata aceasta exprimare greoaie, limitata, distrugatoare de cuvinte si daca vom atrage suficient de bine atentia poate se va schimba ceva. Asta poate fi o sansa reala de dezvoltare a limbii, de scoatere a ei din cliseele in care a fost aruncata in acesti 20 de ani.

duminică, 21 martie 2010

Noul Referendum

Boc-poc tot enunta peste tot rezultatul Referendumului ca sfint pentru el si trebuie aplicat. De aceea propun un referendum in care sa fie intrebat poporul astfel:
1. Mai doriti prim-ministru pe Emil Boc si in guvern pe Udrea, Videanu, Berceanu, Oprea?
2. Mai vreti sa fie UDMR partid guvernamental si sa-si impuna autonomia regionala?
3. Vreti sa fie impusa statului orice plata necesara unui cetatean?
4. Vreti sa se dea de miine alcoolul, tigarile si cafeaua peste tot la liber?
Dupa acest referendum cu rezultatul lui, vom modifica si Constitutia.

vineri, 19 martie 2010

Mai avem timp sa-i credem?

Am auzit repetat in declaratiile date de liderii sindicali la stiri ca primul ministru a garantat una, a garantat alta, s-a pronuntat in legatura cu o problema sau alta. Imediat a venit aceasta intrebare: mai am timp sa-l cred pe boc? Cine e boc si ce competenta manageriala arata? Nici una. Credibilitate - la fel! Capacitate de a coordona actiuni guvernamentale precise, care sa imbunatateasca ceva - nici vorba! Are ceva care sa convinga ca e in stare sa faca ceva? Poate coasa cu care e vazut in casele romanilor ca varianta masculina a mortii, moartea care vine de la Guvern, garantata de boc, nu aceea la care se gindesc oamenii dupa o anumita virsta. Si atunci, de ce sa mai discute cineva orice cu boc? sa piarda timpul, oricum deciziile vor fi negative, banii trimisi pe ministerele de videni si udre iar medicilor, profesorilor, functionarilor, altor categorii profesionale li se va spune mereu ba nu avem bani, ba nu ne lasa FMI, prin rotatie ca sa nu plictiseasca.
Parerea mea e ca orice dialog social cu acest guvern e inutil, protestele trebuie bine coordonate in strada in asa fel incit sa blocheze activitatile de maxima necesitate - spitale, scoli, transporturi, functionari si sa arate ca un guvern necredibil, asa cum urla boc-poc in toamna lui 2008 TREBUIE SA PLECE DEFINITIV, fara a mai primi sanse de a forma majoritati parlamentare. Din actualul cabinet se pot mentine maxim 2-3 care arata ceva deschidere sociala dar pentru functia de prim-ministru trebuie propus, independent sau politic, un om care sa fie credibil social, capabil sa rezolve eficient problemele care se ridica tot mai mult acum in socuietate. Ca sa il citez pe "broscoiul Oltean" unitatea de INCOMPETENTA a devenit bocul cu subunitatile de sfidarea sociala- udreaua si de prostit lumea - videanul sau berceanul, dupa preferinta.
Trebuie sa se vada insa determinarea liderilor sindicali de a merge pina la capat cu protestele, de a ridica toata strada contra guvernului, de a cere imperativ sa se respecte drepturile salariatilor, chiar cu riscul de a arata imagini similare cu Grecia. Pina la urma, Grecia va iesi din criza aceasta intre altele datorita FLOTEI - UNA DIN CELE MAI MARI DIN LUME - sansa pe care Romania nu o mai are din cauza hotiei generalizate care a marcat in acesti 20 de ani Ministerul Transporturilor, cu un personaj stind acolo in 5 guverne si aranjindu-si afacerile personale.

marți, 9 martie 2010

Iobagii partidelor

Dimineata, inainte de serviciu, am avut "beneficiul" de a-l urmari pe marele ginditor politic Catalin Avramescu referindu-se la "disparitia partidelor", "iobagizarea membrilor fata de liderii de partid" si alte ineptii de felul acesta.
Ma intreb atunci sincer: daca nu mai exista partide, cum vor mai fi alesi deputatii daca partidele politice vor disparea? Pe scorul lor personal? De unii dintre ei n-a auzit nimeni, de la Cucuietii din Deal la buricul Bucurestiului si in aceste conditii se poate ajunge la o manelizare sau cumparare efectiva a functiilor de catre oameni careau notorietate publica zonala- cu regret consta ca alde Salam, Minune, Guta au asa ceva- sau forta financiara a unora precum Catarama, Prigoana, Hrebenciuc, Becali va decide cistigatorul colegiului si atunci, neimpiedicati de scorul national, bogatii tranzitiei vor fi siguri de succesul in alegeri. Asta pe linga faptul ca deputati de Ferentari, Buzesti, Ciurea si alte astfel de regiuni ar ajunge cetateni minoritari certati cu legea si aparati acum de imunitatea parlamentara. Ori nu e suficient ca astazi Parlamentul are imagine negativa din cauza acuzelor de coruptie, fapte necorespunzatoare ale unor alesi. Cu un altfel de Parlament, ales majoritar dupa cistigarea unor colegii favorabile, imaginea institutiei va fi si mai proasta decit cea de azi.
Ce ar mai insemna "iobagizarea parlamentarilor fata de sefii partidelor" - o alta idee expusa de marele ginditor politic cu insistenta? La incurajarea traseismului politic, un parlamentar sa nu mai fie prin nimic responsabil fata de cei care au contribuit la numirea si alegerea sa in acea functie. Sint parlamentari care si-au adus mandatul singuri in Parlament, cistigind constant alegerile pe colegiul lor - e vorba pe linga cazul special al UDMR - fara concurenta pe fieful sau de personalitati ca Ion Iliescu, Adrian Nastase, Emil Constantinescu, Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Traian Basescu, Calin Popescu Tariceanu, Crin Antonescu sau Sorin Oprescu, oameni de prestigiu, cu priza la public, cu eticheta simpla de gasit intre alegatori cu Iliescu sau anti Iliescu, pro sau anti Basescu, aici implicindu-i si pe ceilalti mentionati in vreun fel sau altul, oameni ce au dat nuante vietii politice romanesti. Acestia insa sint un grup restrins de oameni, restul pina la ultimul deputat s-au asezat in fotoliul parlamentar prin asocierea politica cu oamenii politici puternici, "locomotivele de partid". Cum sa fie alesii niste "iobagi ai liderilor partidelor" cind de fapt au fost alesi pentru ca s-au asociat cu acel grup politic cistigator de circumscriptie. cum sa fii multumit, tu alegator, ca ai ales un om pentru ca reprezinta social-democratia si sa-l vezi dintr-o data trecut la popularii basescieni, pe care tu nu-i poti suferi si nu i-ai vota niciodata? Cum vin acesti traseisti "independenti", cu ce tupeu sa spuna alegatorilor ca-i mai reprezinta cind de fapt s-a dat un vot prin ei anti Pd-l si ei acum au batut palma cu Basescu si Boc? Ce drepturi mai au ei sa vorbeasca celor din colegiile lor cind gireaza masuri guvernamentale antisociale care lovesc fix pe cei ce i-au votat? Pina la urma "iobagia" alesului e raportata la cetatenii votanti si acestia s-au dus de multe ori la vot ca sa sanctioneze derapajul puterii sau al unor persoane. Cind cel ales s-a dus catre grupul puterii, ce mai poate spune alegatorul, care la urne a crezut ca da o sanctiune puterii? In aceasta aberatie politica actuala se poate intimpla, un teatru absurd, ca Boc sa plece cu tot cu functie din PDL, sa ajunga sa zicem la liberali sau la orice alt partid si sa le ofere astfel pozitia guvernamentala acestora si sa arunce PDL-ul in opozitie. Daca s-ar intimpla aceasta situatie, asta au dorit portocaliii iesiti la vot- un guvern mutat in alta tabara cu arme si bagaje? Cu siguranta nu! Asa ca trebuie votate legi noi, care sa responsabilizeze alesii - o lege a responsabilitatii parlamentare de felul celei ministeriale si care sa lege deputatul de scorul partidului care l-a propus si care sa conserve scorul acestuia pe durata mandatului, altfel spus numai pe ultimele 6 luni dinaintea unor alegeri parlamentare un ales sa poata anunta ca nu va mai candida pentru partidul care l-a propus deoarece a primit oferta unui alt partid. In afara acestei perioade de "transferuri anuntate" orice plecare din grupul parlamentar sa insemne demisia din Parlament si desemnarea urmatorului clasat, primul neeligibil al partidului sau, ca parlamentar.
Iar pentru ca manelizarea si traficarea functiei parlamentare sa nu mai fie posibila, sa fie stabilita o suma impartita egal tuturor celor care vor sa candideze, din Bugetul de Stat, astfel incit sa isi poata prezenta ideile fara a mai apela la "sponsori" iar aceste fonduri sa se indrepte catre orice candidat care prin ceea ce prezinta in programul electoral si in alte documente ale sale nu a incalcat Constitutia si alte legi ale tarii.
Pina atunci, iobagul Avramescu sa se mai abtina si sa ne lase cu utopiile sale politice.

joi, 4 martie 2010

Omagiu dupa 33 de ani

S-au implinit 33 de ani de la xumplitul moment ce a distrus vieti si a rupt cariere stralucitoare, cum ar fi cele ale lui Toma Caragiu, Doina Badea si Alexandru Bocanet. Cine a vazut macar o data "Fabula", "Mefisto" sau "Snobul", a vazut seria de BD-uri, Actorul si salbaticii a vazut geniu caragialian in stare pura, exprimat la maximul sau.
Am ascultat azi dupa ceva timp Doina Badea si am realizat ce voce superba s-a pierdut atunci, ce melodii minunate avea: Ploaia si noi, Deschide fereastra sau Cinta un matelot fiind doar citeva.
Am vazut iarasi productii Alexandru Bocanet, cu Margareta Pislaru, Anda Calugareanu, Marina Voica, Toma Caragiu si atitia altii in ipostaze superbe si iarasi am avut de regretat si aceasta disparitie.
Va invit si pe voi sa le urmariti, veti avea o placere macar la fel de mare ca a mea. As fi vrut sa postez si ceva videa cu aceste genii artistice dar cum nu am reusit, va sugerez sa faceti asta. Merita!